Thursday, February 10, 2011

Ghici ghicitoarea mea, doctrina cărui partid era

Desigur, voi ascunde referirea directă la gruparea politică, altfel ar fi prea uşor. Ceea ce m-a frapat este că cele spuse mai jos practic se cam pliază pe toate discursurile politice, mai mult sau mai puţin deţinătoare de doctrină.

Pentru a cunoaşte şi a aprecia un organism politic nu e de-ajuns să analizăm manifestările lui exterioare, aflate într-o stare de continuă prefacere, ci trebuie să străbatem dincolo de această zonă a nestatorniciilor, până la fiinţa lui lăuntrică, până la conceptul său imanent. Atitudinile unui partid sau mişcări politice nu pot rămâne staţionare, pentru că trebuie să se orienteze clipă de clipă, după modificările ce intervin în câmpul realităţilor sociale, după noile constelaţii care se ivesc între oameni. Sub învelişul acestui panta rei al politicului, vom descoperi o constantă de valori, un mănunchi de idei şi energii cu caracter de permanenţă, care tind să se realizeze în societate în măsura îngăduită de prezenţa şi rezistenţa altor forţe. Numai înţelegerea acestui cadru ideologic intim ne ridică la justa interpretare a unui fenomen politic.
[...] trebuie să-i aplicăm acelaşi diferenţial. O informaţie sigură asupra ei nu se poate obţine decât după recunoaşterea esenţialului [...]. Nu putem aşeza pe acelaşi plan de examinare elemente de valoare inegală ; acelea care aparţin organic [...] şi care alcătuiesc în totalitate substratul ei spiritual şi altele de mai puţină însemnătate, legate de conjuncturile politice, impuse adeseori de forţa unor împrejurări care depăşeau mijloacele de reacţie. De altă parte, elementele de categoria a doua, atitudinile politice propriu-zise, nici nu-şi dezvăluiesc întreaga lor semnificaţie, fără de prealabila delimitare a spiritualităţii [...]. O cercetare mărginită la aceste elemente nu poate duce la rezultate mulţumitoare, pentru că activitatea politică a [...] nu e altceva decât expresia unei sforţări continue de a realiza idealurile ei, de a da întruchipare concepţiei vii din sufletul [...]. Numai cine stăpâneşte perspectiva integrală a [...] poate să urmărească şi linia [...] politică, să evite concluziile false şi să ajungă astfel la o judecată realistă asupra trecutului [...].
Ideea fundamentală a doctrinei [...] este crearea unui om nou în mijlocul colectivităţii româneşti, care să constituie punctul de plecare al unei mari transformări spirituale în viaţa neamului nostru. Acest individ, înzestrat cu calităţi de erou, va avea misiunea să trezească energiile amorţite ale neamului, să-l ridice din starea de suferinţă în care se zbate şi să-l îndrepte pe căile indicate de mărirea şi onoarea lui naţională. Toate încercările de a îmbunătăţi soarta poporului noastru – mişcări, partide, curente de opinie, programe, doctrine, forme de stat - care ignoră realitatea sufletească a oamenilor, sunt neputincioase în faţa gravelor probleme naţionale şi nu pot decât să multiplice numărul decepţiilor şi să mărească neîncrederea în forţele naţiunii. “Strigaţi în toate părţile – răsună cuvântul îngrijorat al lui [...] - că răul, mizeria, ruina ne vin de la suflet. Sufletul este punctul cardinal asupra căruia trebuie să se lucreze în momentul de faţă. Sufletul individului şi sufletul mulţimii”.
În cartea lui de căpetenie [...], repetă cu mai multă insistenţă şi durere acelaşi avertisment: “Ţara aceasta piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de programe. Aceasta este părerea noastră. Că, deci, nu programe trebuie să creăm, ci oameni noi… De aceea piatra unghiulară de la care porneşte [...] este omul, nu programul politic. Reforma omului, nu reforma programelor politice”. Potrivit gândurilor ce le exprimă [...], adevărata luptă a [...] nu se desfăşoară în sfera rivalităţilor politice, ci se poartă înlăuntrul sufletului omenesc. Realizarea obiectivelor politice ale [...] nu e posibilă decât în măsura în care “omul nou” învinge pe cel vechi în fiecare dintre noi şi astfel iluminarea ce s-a produs în sufletul nostru se extinde în toate ramurile vieţii naţionale. [...], înainte de a fi o mişcare politică, îndeplineşte o înaltă funcţie educativă în viaţa neamului nostru, “are mai mult caracterul unei mari şcoli spirituale”, “în care dacă va intra un om, la celălalt capăt va trebui să iasă un erou”. Şcoala “omului nou” funcţionează oriunde există activitate [...]. Toate manifestările [...] şi toate împrejurările în care se găseşte cineva prins în decursul luptei [...] devin tot atâtea probe selective pentru puterile sufletului său. Succesele sau insuccesele de pe scena politică sunt trecătoare, dar ceea ce rămâne într-adevăr durabil şi măreşte patrimoniul spiritual al neamului sunt biruinţele sufletului asupra lui însuşi. Mult mai de preţ decât o înfrângere sau o victorie momentană sunt reacţiile care s-au petrecut în conştiinţa omului şi dacă dintr-o mare furtună s-a desprins un singur caracter luminos, lupta nu a fost zadarnică şi rodul nu va întârzia să se ivească.

(HORIA SIMA - DOCTRINA LEGIONARĂ)

No comments:

Post a Comment

Followers